Copill mic - Personalitate mare

Sunt contrariat. Acesti 2 ani si aproape 6 luni, care au trecut atat de greu ...se termina atat de repede. 

Mathias incepe sa creasca. 
Pe ora/zi ce trec, aduce, din ce in ce mai mult, cu un om mare. 
Imi dau seama, cu reala surprindere, ca actiunile lui nevinovate, nu erau chiar asa si ca - daaaaa !!! - in spatele tacerii, plansului, incapatanarii, tipetelor prelungite, exuberantei (din senin ), rasului si energiei nelimitate, hibernau conspirativ adevarate filozofii de (supra)vietuire.
A dat de gusturile bune ale exprimarii si explicarii. 
Devine, din ce in ce, mai constient de importanta sa si, fara sa ne menajeze, si-o flutura, ostentativ si triumfalist, prin fata noastra.
 "NU"-ul este asociat cu dulcea posesie, iar "DA" -ul este pe cautiune. Il simt cum lucreaza la mici comploturi, urmarind dibaci efectele pe noi - cobaii parentali.
Il iert, pe deplin, pentru aceasta crestere.
 La prima vedere, as fi pariat ca este supus unei continue si nemiloase expuneri la bombardamentul vietii, dar vad ca el flirteaza, deja, cu acest front si merge, la brat, cu greul. 

Cine, oare, i-a invatat pe acesti mari-micuti cum e LUPTA? 

Simt ca el este inca o facultate pe care trebuie sa o absolv. 

Sunt in sesiune! :)