Licenta de tata mi-am luat-o dupa un [par]curs de 3 ani. Nu a fost deloc usor, dar, in cele din urma, am experimentat Agonia si Extazul sarcinii regasite.
Mathias a venit natural si cu incredere, intr-o buna zi de 19 august 2012.
Iasi Arcadia Hospital - ca la carte!
Fara exceptie, am fost nelipsit de la tot ce inseamna vizite la doctor(i) analize, morfologii etc...si, fireste, nu avea sa o las pe mami singura chiar de birthday-ul epic. Este?
Mami a avut de rezolvat multe task-uri, in viata ei, dar "push-push" nu a fost deloc o sarcina usoara.
Nu stiu cat de mult a contat prezenta mea in sala de nasteri, dar stiu cat de mult ar fi contat lipsa.
MATHIAS - nume exotic si nemioritic, l-am ales exact cu 3 ani inainte de miracol. Stiam ca voi avea baiat. Absurd...dar stiam si punct.
Dar cine sa arunce cu bulgari (de aur) in mine, daca asa am simtit ?
Imi amintesc, cu placere, ca doar eu si soacra mea credeam ca va fi baiat. Majoritatea a apreciat ca va fi fetita.
Citez din mama soacra: " Voua vi se potriveste, mai bine, baiat!" Inca mi se pare un rationament de rara finete :)
Am nascut!
Nu culeg laurii mamei, in urma travaliului, dar un 5%, acolo, de efect psihologic intens este resimtit si de tati.
Acasa ne asteptau flori, baloane, tort si o doza uriasa de zambete si felicitari.
In acest spirit ( si nu doar ) au trecut primele zile, pentru ca noptile au trecut cu mult mai greu.
A fost o sesiune grea pentru mami.
Somn exclus cu alaptat exclusiv,... femeia super-tolereaza emotional si rational suferinta.
De-atunci, sunt acolo.
Acolo langa ei ...!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu